Cauza ocluziei dentare incorecte

In ortodontie, o malocluzie este o nealiniere sau o relatie incorecta intre dintii arcadelor dentare superioare si inferioare atunci cand se apropie una de cealalta pe masura ce maxilarele se inchid. Termenul in limba engleza dateaza din 1864. Ocluzia dentara adanca este una dintre cele mai des intalnite probleme.

Clasificarea malocluziilor

Clasificarea malocluziei se bazeaza pe relatia dintre cuspidul mezio-bucal al primului molar maxilar si santul bucal al primului molar mandibular. Daca aceasta relatie molara exista, atunci dintii se pot alinia in ocluzie normala. Potrivit specialistilor, malocluzia este orice abatere a ocluziei de la ideal.  Cu toate acestea, evaluarea pentru malocluzie ar trebui sa ia in considerare si estetica si impactul asupra functionalitatii. Daca aceste aspecte sunt acceptabile pentru pacient, in ciuda indeplinirii definitiei oficiale a malocluziei, atunci tratamentul poate sa nu fie necesar. De cele mai multe ori, se foloseste un aparat dentar incognito care indreapta dintii.

Etiologia malocluziei este oarecum controversata, totusi, pur si simplu, este multifactoriala, influentele fiind atat genetice, cat si de mediu. Malocluzia este deja prezenta intr-una dintre fosilele de hominin Skhul si Qafzeh si alte cranii umane preistorice. Exista trei factori cauzali general acceptati ai malocluziei:

Factori scheletici – dimensiunea, forma si pozitiile relative ale maxilarelor superioare si inferioare. Variatiile pot fi cauzate de factori de mediu sau comportamentali, cum ar fi muschii masticatiei, respiratia bucala nocturna si buza despicata si palatul despicat .

Factori musculari – forma si functia muschilor care inconjoara dintii. Acest lucru ar putea fi afectat de obiceiuri precum sutul degetelor , muscatul unghiilor, suzeta si impingerea limbii.

Factori dentari – dimensiunea dintilor in raport cu maxilarul, pierderea timpurie a dintilor poate duce la distanta sau migrare meziala care provoaca aglomerare, trasee sau momente anormale de eruptie, dinti suplimentari (supernumerare) sau prea putini dinti (hipodontie)

Nu exista o singura cauza a malocluziei si atunci cand planificati un tratament ortodontic este adesea util sa luati in considerare factorii de mai sus si impactul pe care l-au avut asupra malocluziei. Acestea pot fi, de asemenea, influentate de obiceiurile orale si presiunea care duce la malocluzie.

In cresterea scheletului activ, respiratia bucala, suptul degetului mare, suptul suzetei, onicofagia, dermatofagia, muscatul stiloului, muscatul creionului, postura anormala, tulburarile de deglutitie si alte obiceiuri influenteaza foarte mult dezvoltarea fetei si arcade dentare. Obiceiurile precum suptul unei  suzete sunt, de asemenea, corelate cu otita medie. Cariile dentare, inflamatia periapicala si pierderea dintilor la nivelul dintilor de foioase pot altera eruptiile corecte ale dintilor permanenti .

Dentitie primara vs. secundara

Malocluzia poate aparea in dentitia primara si secundara. In dentitia primara malocluzia este cauzata de:

• Subdezvoltarea tesutului dentoalvelor.
• Dezvoltarea excesiva a oaselor din jurul gurii.
• Buza despicata si palatul despicat
• Supraaglomerarea dintilor.
• Dezvoltarea si cresterea anormala a dintilor.

In dentitia secundara, malocluzia este cauzata de:

• Boala parodontala.
• Eruptia excesiva a dintilor.
• Pierderea prematura si congenitala a dintilor lipsa.

Semne si simptome

Malocluzia este o problema comuna,  si de obicei nu este suficient de grava pentru a necesita tratament. Cei care au malocluzii mai severe, care apar ca parte a anomaliilor cranio-faciale, pot necesita tratament ortodontic si uneori chirurgical pentru a corecta problema.